Vroiam de mult sa fac chestia asta. de anul trecut, dar motocicleta a fost in modificari mult mai mult decat am crezut eu ca o sa fie, asa ca abia acum am reusit sa concretizez. Bine, acum, de la intentie pana la a te urca pe ea si a pleca, efectiv, e cale destul de lunga. Da’ pana la urma am facut-o, ca-mi era frica. Si mie cand mi-e frica de ceva, in general trebuie sa o fac, ca sa nu-mi mai fie frica. Ma rog, mai putin saritul cu parasuta sau cu coarda elastica, de care mi-e frica si n-o sa le fac niciodata.
Deci zis si facut, planuisem sa ajung neaparat la portile de fier, apoi sa ajung la alba iulia si sa ma intorc prin sibiu si rm. valcea. In acest scop mi-am luat o saptamana concediu, ca de, nu se stie cat fac prin tara, eu n-am mai mers la drumuri de-astea lungi. Si urma sa ma duc singur. Am plecat vineri dimineata, cu un ghiozdan burdusit cu tricouri, combinezon de ploaie si niste scule cu care oricum nu prea stiam ce sa fac, daca era ceva. A, si ulei de lant, pe care am uitat sa-l folosesc.
Vineri am plecat la 7.30 din bucuresti. Desi august, era cam frig, asa ca pana la pitesti am cam inghetat. La pitesti am mai facut un plin, i-am raspuns geaninei inutil de lung la sms de “drum bun” si am plecat spre craiova. Ma rog, de la craiova am ajuns la drobeta turnu severin, nu inainte de a ma ruga un baiat sa-mi faca o poza, intr-o benzinarie. M-a mirat, pentru ca de obicei oamenii se minuneaza de motocicleta, nu de mine. Dar odata costumat, am tendinta sa uit cum arat si ma mir de ce se uita lumea ciudat. Pentru ca eu eram asa
Si la drobeta (unde sunt niste drumuri foarte proaste) pentru ca inca era devreme, gen, nu stiu, 13.00, am zis sa merg mai departe. Nu inainte de a manca o ciorba de fasole cu ceapa si ardei iute de la care am plans amarnic, la taverna sarbului, cu toti grobienii cu burta si cu neveste imbracate in alb mulat pe celulita si copiii lor care urlau in gura mare ca le e foame si ca nu mai vine snitelul (apropo, eu nu stiu ce fel de copii sunt astia din ziua de azi, ca eu dupa un snitel de-ala as fi zacut juma de zi). Am ajuns apoi in orsova, din pacate am dat peste “zilele orasului orsova”, ceea ce presupune manele, mici si aglomeratie. Si cazare pauza. pana la urma am gasit cu chiu cu vai o camera la o pensiune, dupa ce am vorbit cu o doamna care mirosea teribil a ceapa. A fost ok, oricum eram obosit si nu-mi mai ardea decat de somn. Cu toate astea, am stat la terasa pensiunii, am baut 2 beri (singur, ciudat, asa e, dar o data la 3 ani e digerabil) si am ascultat cum se laudau ceea ce eu am presupus a fi interlopii locali cu ce si cum futeau ei in tinerete. A fost si un band, formata din 2 membri (keyboards& backing vocals, lead guitar &vocals), care a cantat in maniera de restaurant niste rhytm&blues, semnal m, 4 non blondes si nu mai stiu ce, ca m-am tirat. De mentionat ca soferii din mehedinti par sa fie incapabili sa depaseasca pe linie punctata, din toti care au trecut pe langa mine, 95% m-au depasit pe linie continua. Cred ca exista o explicatie legata de trecutul istoric, sau ceva de genul.
A 2a zi era ziua de balaureala, drept care m-am plimbat prin defileul dunarii. Nu mult, ca drumurile sunt si aici foarte proaste si nu aveam de gand sa ajung pana la moldova noua. Dupa care am luat-o batraneste catre caransebes, nu inainte de a ma opri si pe la baile herculane, unde am fost in ’90 cu ai mei si tineam minte ca e frumos. E un cacat, au cele mai proaste drumuri din tare, in oras zic, si locul e mic si ieftin si tiganos. pacat de peisaj, m-am tirat foarte repede, nu inainte de a ma saluta cu 2 motociclisti care cand au aflat ca vreau sa ajung in sebes au zambit ingaduitor ca la nebuni. Ma rog, pe drumul spre caransebes sunt niste serpentine care mi-au cam facut rozeta sa se micsoreze la dimensiuni microscopice, eu si-asa nu ma impac bine cu curBele. Apoi de la caransebes la hateg, un drum foarte frumos (dar prost la inceput), apoi simeria (de cand visez sa ajung acolo, ca suna bine, nu de altceva) si pe urma la sebes. Unde am cautat in tot orasul cazare si nu am gasit, ca in pula mea si la astia erau zilele lor. aparent la zilele astea se aduna toata suflarea din zona. Si vin si straini. Si se mai plange lumea ca nu are bani. Pana la urma am gasit o camera la un motel la margine de oras, oricum, eram atat de obosit incat nu vroiam decat un dus si sa dorm. Dar intre cele doua am gasit energie sa bag o friptura si 2 beri, ca nu mancasem de la 8 dimineata, din orsova.
Iar a 3a zi, adica azi, din sebes in sibiu, unde la lukoilul de la intrarea in oras, cum vii dinspre sebes, m-am indragostit de fata care lucra ca benzinareasa. Apoi spre ramnicu valcea, pe valea oltului, unde s-au intamplat doua chestii: 1. era sa mor, am trecut pe langa o caruta si s-a speriat calul si a tras stanga, cu caruta cu tot, inspre mine, asa ca a trebuit sa intru pe contrasens ca sa nu lovesc caruta, contrasens pe care venea o alta masina. Cred ca am accelerat, in disperare de cauza, ca era si asfaltul luat de pe jos, rezultand o suprafata foarte neregulata de care mie mi-e frica, ca danseaza motocicleta sub mine. Oricum, ce zice lumea, ca iti trece toata viata prin fata ochilor, ca dureaza, ca te gandesti, e un cacat, e vrajeala. Eu am gandit doar “sa-mi bag pula, mor aici”. Dupa aia m-am oprit sa-mi trag sufletul. Si 2. m-am oprit ceva mai incolo sa fac poze, fara sa-mi dau seama ca ma pandeste Sebastian “Doctoru”. Care m-a abordat cu “zdrastvaite” crezand ca sunt strain. Cand a aflat ca sunt roman, a inceput sa-mi povesteasca toata viata lui. Astfel, in 10 minute am aflat: ca in anii ’70 vindea tot ce se poate vinde, ca a vazut toata lumea, ca a avut aur dar acum mai are doar un dinte in gura, ca a vrut sa-si ia si el o honda dar nu are carnet, ca o sa ajunga la otv, ca are 300 de romane scrise dar ca nu are bani sa le publice, ca el sta la nucu ala, il vezi, unde e o gura de rai, si poa’ sa stea 50 de oameni acolo, ca-mi da o fata care face cafea ca-n strainatate si-mi da si o fata ca sa … ma-ntelegi … romanca, nu tiganca, ca el e tigan, ca are 9 copii, vreo 20 de nepoti, 11 stranepoti, ca baietii lui stiu toate limbile pamantului, ca si el de altfel, si ca ei sunt plecat in jarmania, spania, anglia, unde vrei, si ca alea 4 case d-acolo sunt ale lor. Nu in ultimul rand, am aflat si ca e rocar. Ca i se zice doctoru ca are o scoala de sanitari facuta in armata si ca scoate dinti, coase pielea omului, ca are trusa medicala. Ca il saluta toata lumea, chiar si prostii, ca stie cum sa vorbeasca cu ei. Iata-l pe domnu’ sebastian doctoru
Pe urma nu am mai stat, ca avea tendinta sa ma ia la el acasa. Mi-am vazut de drum spre valcea, apoi spre pitesti, pe dealul negru unde am mancat mici langa niste tigani burtosi, dintre care un pusti de 12 ani era cel mai gras si pe urma, incet, batraneste, am ajuns acasa. Am parcat, am trezit-o pe mama din somn, mi-am facut un dus si de maine o sa traiesc saptamana de concediu pe care credeam ca o sa o vantur prin tara.
Oricum, am aflat despre mine ca imi e ok sa fiu, singur, dar nu mai pot decat pe perioade de-astea scurte. Cat sunt pe motocicleta sunt cu ea, cu fata, dar pe urma, dupa ce ma dau jos si o las sa se raceasca ? In fine, s-o gasi si pentru mine vreun suflet de crestin. Hai c-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea toata. Sau un cacat de genul asta.
