Unde in alta parte gasesti o felie de viata mai reala si mustind de toate uleiurile si topelile cotidianului decat in troleu ? Eu zic ca nicaieri. Deci sa sue azi o doamna, o cucoana, o cetateana in troleu’ in care eream si eu. Si sarmana naiva face tampenia imprudenta de a intreba ceva. A intrebat daca troleu’ ala ajunge la gradina botanica. Io da obicei prefer sa nu intreeb, chiar daca nu stiu. Prefer sa ma ratacesc. Doar n-o sa mor da foame si da frig. Troleu’ asta cu cucoana nu ajungea la gradina botanica. Ajungea altu’. Atat trebuia sa i se aduca la cunostinta cucoanii. Asta era toata informatia necesara. Dar evident ca in orice troleu sta la panda acest personaj insidios si malefic in esenta care este pensionarul atotstiutor. De obicei este mascul, peste 60 de ani, in 90% din cazuri e administrator la el la bloc. E “cu stare”, are o oarecare “prestanta” asa. Prestanta e data de obicei de cojoc si de caciula de miel tip “ceausescu”. Si asta le stie pe toate, frate. Si nu numai ca le stie, asteapta doar un cuvant, un gest, o privire ca sa-si etaleze agresiv cunostintele. Deci abia terminase cetateana de formulat intrebarea, ca asta a si inceput sa tipe la ea de pe locul lui ca nu are de loat niciun troleu, ca sa duce pa jos. Faci dacat dreapta si hop! ai ajuns. Da’ daca, zic daca nu vrei sa te duci pa jos (dispret maxim), ai urmatoarele variante da trolee sau autobuze care te duc pana acolo. Si tre sa coborati la prima. Alo, doamna, pai nu coborati, doamna, ce faceti ?! (subinteles: io-mi bat gura de pomana cu matale?). Aia saraca deja se simtea vinovata ca-l intrebase. Administratoru’ cu caciula din iad o admonesta in continuare si se incuraja uitandu-se la ceilalti calatori (ce coincidenta, pensionari si ei!) si incerca sa ii instige pe aia la o lapidare lapidara a cucoanei. Eu ma uitam cumva inspre geam si mi-a scapat un “da’ mai taci ma in pula mea” dar nu suficient de tare incat sa dau explicatii. Intotdeauna evit eventuale discutii. Pana la urma era si vina doamnei, daca te urci in troleu trebuie sa fii pregatit, sa ai grija ce zici. Cert e ca, in final, inainte sa cobor eu, aia, asaltata de indignarea pe deplin intemeiata a celorlalti cetateni seniori a ingaimat pierduta “da’ mi-am schimbat strategia”. M-am dat jos razand si am mai ras pe drum, cateva minute. Deci nu ai, frate, cu romanu’, cum sa o scoti la capat. Trebuie sa iti pregatesti scuze, pretexte, false motivatii, pai el iti zice unde ar trebui sa te dai jos si tu nu te dai ?! Pai fir-ar ma-ta dreacu’ da curva care n-ai mancat salam cu soia care sa vede ca ai frecat belengheru’ toata viata !!! Pai tu crezi ca esti mai buna dacat noi, firi-a dreacu’ da sdreanta. Si uite asa femeia aia de azi incolo o sa inceapa sa-si faca strategii inainte sa iasa din casa sau o sa ia un taxi pana la gradina botanica.
